Femeile discriminate la locul de muncă?

Se poate întâmpla ca la un moment dat, orice femeie să se simtă mai mult sau mai puțin discriminată la locul de muncă, doar din cauză că este pur și simplu femeie. De obicei, discriminarea împotriva femeilor începe de la glume nepotrivite, impresii necuvenite, diferențele de salariu, propuneri indecente, putându-se ajunge, de multe ori, la hărțuire sexuală.


Motivele pentru care o femeie este discriminată la locul de muncă? Sunt numeroase, noi enumerăm 3 dintre ele:

1. Angajatorul poate considera  femeia ca fiind inferioară unui bărbat din punct de vedere al eficienței, al inteligenței sau al rapidității. De aceea, se poate întâmpla ca respectivul angajator să prefere să își formeze o echipa exclusiv masculină.

2. Unele domenii sunt considerate a fi destinate în special bărbaților. Spre exemplu serviciul militar, poliția, munca grea, funcții de conducere și altele. Însă femeile au început încet, încet să pătrundă și în astfel de medii și domenii, astfel încât se încearcă o uniformizare a prezenței sexelor în majoritatea domeniilor. Totuși, într-o echipa preponderent masculină, femeile, minoritare fiind, vor întâmpina anumite dificultăți.

3. Femeia este constrânsă de multe ori de maternitate în ceea ce privește locul de muncă. Deși este ilegal, încă mai există firme care concediază angajatele în momentul în care sunt însărcinate.

Articolul 59, aliniatul c din Codul Muncii precizează ca este interzisă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în masura în care angajatorul a luat cunoștinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

Mai mult, protecția maternității la locul de muncă este legiferată prin Ordonanța de Guvern 96/2003.

Potrivit acestui act normativ, orice tratament cu tentă discriminatorie, legat de sarcină sau de concediul de maternitate, constituie o ilegalitate în sensul legii.

De aceea, este interzis ca la angajare să i se solicite unei candidate să prezinte un test de graviditate sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

Pentru eliminarea discriminării, legiferarea constă în Legea nr. 202/ 2002, modificată și completată de Ordonanța nr. 84/ 2004, care are drept scop asigurarea egalității de drepturi dintre femei și bărbăți.

Problema deja existentă este însă înrăutățită tocmai de victime. Astfel, femeile preferă să tacă și să nu semnaleze nici un fel de abuz în momentul în care se simt și sunt discriminate într-un mod sau altul. Teama de a nu fi concediate, de a nu mai fi plătite, de a avea probleme mai târziu în cariera și viața personală sau de a fi privite altfel le condamnă la tacere.

Mai mult, femeile nu au încredere în aplicarea legii. Într-adevăr, există firme cu circuit închis, care își închipuie că își pot stabili propriile reguli. Însă, atât timp cât lucrezi cu actele în regulă și depui o plângere referitoare la o anumită manifestare a discriminării, autoritățile vor interveni și vor reglementa situația.

Așa că, în momentul în care ești supusă unui tratament discriminatoriu pentru simplul fapt că ești femeie, nu sta pe gânduri și nu face compromisuri. Adresează-te cu o plângere sau sesizare Inspecției Muncii sau Consiliului Național Antidiscriminare.
În momentul în care cel acuzat va fi adus în instanță, el risca amenzi de până la 15.000 de lei sau chiar închisoare. Așa că renunță la tăcere sau la "soluția" numită demisie. Lucrurile se pot rezolva și în favoarea ta, mai ales că tu nu ai nici o vină pentru toate cele întâmplate. 

Postat de Cojocar Adelina

Discriminare, Rasism, Adolf Hitler

      Discriminarea, oricare situație prin care   un grup sau o singură persoană este tratată diferit de ceilalți, de obicei   din cauză  că  aceștia  fac  parte dintr-un grup social sau categorie distinctă.  Aceste  categorii   pot  fi   religia,  sexul ,  vârsta    sau     handicapurile.   Discriminarea   poate  fi  văzută  ca  favorabilă    sau nefavorabilă. Cu toate acestea, în limbajul modern, 'discriminarea' este considerată de obicei nefavorabilă.

I. Rasismul
Una dintre cele mai dure forme   de  discriminare  (în  special în  Statele Unite) este îndreptată direct către grupurile de rasă diferită. Constituția Statelor  Unite includea legalitatea sclaviei, aceasta fiind cea mai înaltă formă  de  discriminare.   Odată   cu Proclamația de Eliberare  și  cu  alte  proclamații  care  au  urmat  Războiului  Civil American,     a fost schimbat statutul  legal  al  Afro-Americanilor. Una  dintre  cele mai importante decizii luate este adoptarea unei legi neconstituționale de a interzice discriminarea de rasă. Din cauza absenței unui  număr  suficient  de  mare  de  legi , discriminarea față de americanii negri a devenit posibilă.

Practica discriminării a rămas fără nici un adversar, până în 1941, când Președintele Franklin D. Roosevelt a dat un ordin pentru  a  interzice   discriminarea în angajament. Statele au început să facă legi împotriva discriminării în 1945. Până în 1964, cand Actul Drepturilor Civile a înlocuit în mare parte   legile  statului ,  25 de state au interzis în mod legal  discriminările în  angajament  și  alte  31  aveau   legi împotriva discriminării în public.

La nivel național, o lovitură majoră împotriva discriminării a fost decizia Curții Supreme în mai 1954, în care separarea intenționată a copiilor negri de ceilalți studenți în școlile publice a fost declarată ca o violare al Amendamentului al 14-lea din Constituție. Din cauza opoziției foarte puternice, Congresul a trebuit să facă apel la Actul Drepturilor Civile din 1957, dar numai dreptul de a vota a fost adresat în mod specific. Actul Drepturilor Civile din 1964 a interzis rasismul în majoritatea hotelelor, restaurantelor și altor facilități publice. 

Americanii Asiatici au suferit și ei, la rândul lor, discriminarea. Cea mai evidentă actiune de genul acesta este evacuarea forțată a Americanilor Japonezi de pe coasta de Vest pe durata celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) -- un eveniment susținut de Curtea Suprema în 1944 dar respins de Congres cu mulți ani mai târziu.

II. Discriminarea față de femei

Femeile americane au fost victimele discriminării pe tot parcursul istoriei. Ele erau discriminate prin vot, angajament, și alte drepturi civile. În 1960, femeile au format o organizație pentru drepturi egale cu ale bărbaților. Ele au format Organizația Națională  pentru  Femei  și  alte  grupuri care   cereau  egalitate  în  educație , angajament și guvernare. Un rezultat al Actului Drepturilor Civile, femeile au avut niște câștiguri împotriva discriminărilor de angajament. În 1972, Congresul a creat Amendamentul pentru Drepturi  Egale (ADE)  pentru  Constituție.  ADE-ul  a  fost creat pentru a elimina orice urmă de discriminare legală împotriva femeilor. Deoarece doar 35 din cele 38 de state necesare au votat acest amendament, nu s-au putut aduna destule voturi pentru a pune în aplicare planul. Cu toate că acest lucru a fost o înfrângere  pentru  mișcarea  feministă ,  lucrând  pentru ADE a  creat  o conducere de femei politicieni foarte dezvoltată.

Adolf Hitler (1889-1945), politician German, lider militar și unul dintre dictatorii cei mai puternici ai secolului XX  a covertit Germania într-o societate complet militarizată și a lansat Al Doilea Război Mondial în 1939. A creat din Anti-Semitism bazele propagănzii sale. A sperat să cucerească întreaga lume, iar pentru o perioada de timp a dominat aproape întreaga Europă și o parte din Africa de Nord. A pus la punct măsuri de sterilizare și eutanasie pentru a-i susține ideile de puritatea rasei Germane și a cauzat măcelul a milioane de evrei, oameni slavi, rromi, și mulți alții, pe toți aceștia considerându-i inferiori.

 Hitler a lăsat Germania și o mare parte din Europa în ruine. Peste 60 milioane de persoane au murit în al Doilea Razboi Mondial, iar alte zeci de milioane și-au pierdut casele și sănătatea.
 

Postat de Ungureanu Valentina

Discriminarea și stigmatizarea HIV

              Conform UNAIDS discriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV, reprezintă «orice măsură care face o diferențiere arbitrară între persoane în funcție de statusul HIV confirmat sau suspectat ori în funcție de starea de sănătate».

              Discriminarea este determinată de lipsa de cunoștințe, intoleranță, prejudecăți și este strâns legată de stigmatizarea, etichetarea persoanelor. Stigma și discriminarea reprezintă o problemă majoră pentru persoanele infectate și afectate de HIV, pentru că discriminarea împiedică persoanele infectate HIV/SIDA să trăiască o viață normală în societate, le obligă să își ascundă diagnosticul și chiar să evite să își afle diagnosticul. Totodată, stigmatul HIV/SIDA perpetuează o teamă nejustificată față de acest subiect, față de informare sau față de testare, iar discriminarea poate determina sau forța persoanele seropozitive să adopte comportamente riscante. În egală măsura discriminarea și stigmatizarea persoanelor infectate cu HIV se dovedesc a fi poate cele mai dificile obstacole întâmpinate de programele de prevenire a infecției cu HIV. 

         În România trăiesc, conform statisticilor oficiale, aproape 11.000 de persoane infectate cu HIV/SIDA, marea majoritate copii și adolescenți. Pe lângă problemele cauzate de această boală incurabilă, ei se confruntă zilnic cu intoleranța și lipsa de informare și educare a semenilor care generează manifestări, uneori primitive, de discriminare. Le este negat accesul în școlile publice, sunt refuzați de serviciile de sănătate și chiar alungați din comunitățile în care trăiesc. Discriminarea și stigmatizarea sunt pentru mulți dintre ei mai greu de îndurat decât boala însăși.

         În România cele mai frecvente cazuri de discriminare a persoanelor infectate HIV/SIDA sunt legate de:

• accesul copiilor seropozitivi în școlile publice; 
• accesul persoanelor seropozitive la servicii medicale altele decât cele legate de tratamentul bolii în spitalele și clinicile de boli infecțioase; 
• accesul persoanelor seropozitive la anumite servicii sociale; 
• discriminarea în relațiile de muncă; 
• discriminarea și marginalizarea în comunitate;

        Toate aceste forme de discriminare nu au însă nici o justificare deoarece virusul HIV nu se transmite prin relații sociale!

        Efectele discriminării sunt dramatice, atât pentru grupurile care sunt discriminate, cât și pentru cele care discriminează. Astfel, într-o societate în care există stigmatizare și discriminare pe criteriul HIV/SIDA, oamenii nu vor dori să afle dacă sunt infectați, vor fi siliți să își ascundă diagnosticul, nu vor accesa serviciile medicale sau sociale, nu vor avea curaj să caute informații care să îi ajute în prevenirea infectării. 

       Discriminarea persoanelor vulnerabile social (din cauza vârstei, comportamentelor, situației sociale, situației legale, orientării sexuale etc.) duce la lipsa accesului acestora la informații și servicii, expunându-le riscului de infectare cu HIV.

       Stigmatizarea și discriminarea sunt injuste, atât în cazul persoanelor care trăiesc cu HIV, cât și în cazul femeilor, persoanelor cu handicap, consumatorilor de droguri injectabile, persoanelor în vârstă, femeilor implicate în sexul comercial, persoanelor fără adăpost sau al persoanelor cu venituri reduse, al tinerilor etc.

       Legislația internațională și națională protejează persoanele împotriva discriminării și încearcă, prin măsuri afirmative, să asigure șanse egale tuturor persoanelor.

postat de Ungureanu Valentina

Câteva informații folositoare

Într-o primă postare in cadrul acestui blog, am dori să afișăm câteva linkuri folositoare, zic eu, pentru oricine:

• Site-ul Comisiei Europene;
• Site-ul Agenției pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene;
• Site-ul Directoratului General pentru Justiție;
• Site-ul Directoratului General pentru ocuparea forței de muncă;
• Și site-ul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării .

Postat de Cojocar Adelina