CAMPANIE" Discriminarea copiilor cu handicap"

                                MOTTO : 

„O lume fără discriminare – o lume mai bună pentru cei cu probleme”

Introducere

  Am ales această temă deoarece discriminarea copiilor cu handicap duce la neintegrarea în societate şi la neglijarea acestora. Copiii cu handicap din România sunt constant victime ale societăţii, care îi condamna la izolare.
  Deşi există o lege care le garantează educaţia în condiţii normale, copiii cu handicap fizic , dar fără probleme psihice, nu sunt înscrişi în şcolile obişnuite. Directorii şi profesorii fug de ei, ca să nu-şi asume responsabilităţi suplimentare. Respinşi, nedreptăţiţi, aceşti copii ajung în final în instituţii destinate minorilor cu retard, şi pierd şansa să crească normal.

 Pentru a înţelege mai bine problemele persoanelor cu deficienţe, incapacitate, handicap, pentru că de asta e vorba, trebuie să cunoaştem definiţiile acestor termeni:

·         o "deficienţa" corespunde oricărei pierderi de substanţă sau alterare a unei structuri sau a unei funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice;

·         o "incapacitate" corespunde oricărei reduceri (rezultată ca urmare a unei deficienţe) parţială sau totală a capacităţii de a îndeplini o activitate de o manieră sau în limitele considerate ca normale de o fiinţă umană;

un "handicap" este un dezavantaj social pentru un individ dat, care rezultă dintr-o deficienţă sau o incapacitate care limitează sau interzice îndeplinirea unui rol normal (în raport cu vârsta, sexul, factorii sociali sau culturali) de către acea persoană

Handicapul, în concepţia tradiţionalistă, defineşte posibilităţile reduse ale unei persoane de a acţiona singur, comparativ cu posibilităţile unei persoane sănătoase O abordare mai generală defineşte „neputinţa unei persoane vizând activităţile profesionale, sociale şi de relaţionare, civice şi afective”. Handicapul mai poate fi definit şi ca o afectare la nivelul funcţionării capacităţii naturale a individului de adaptare la mediul social
Reiese din aceasta ca handicapul depinde de relatiile persoanei cu mediul ei înconjurator. Un handicap este evident când aceste persoane întâlnesc obstacole culturale, materiale sau sociale care le împiedica accesul la diversele servicii ale societatii, care sunt disponibile pentru concetatenii lor. Handicapul consta în pierderea sau limitarea posibilitatilor de a participa, pe picior de egalitate cu ceilalti indivizi, la viata comunitatii.
Integrarea persoanelor cu handicap nu reprezinta doar sarcina statului ci si a întregii societati si a tuturor membrilor, reprezentantilor si institutiilor acesteia. Consideratia pentru persoanele cu handicap nu trebuie sa constituie numai responsabilitatea familiei, prietenilor si vecinilor, ci si a tuturor membrilor societatii care trebuie sa fie vigilenti cu toate formele de intoleranta si sa realizeze ca si ei au datoria de a a permite persoanelor care sufera de handicapuri sa participe "cât de normal posibil" la viata.
            Copiii cu asemenea probleme pot beneficia de educare, recuperare, socializare, stimulare complexa, iar familiile de informare si consiliere, în institutii ale statului si/sau private care sunt abilitate sa ofere aceste servicii. Cu cât solicita sprijin mai devreme cu atât sansele de a evolua în bine sunt mai mari.
          Etiologia acestor cazuri poate fi : prenatală, perinatală, dobândită.
            Cauzele sunt multiple : cauze genetice, boli infecto-contagioase, accidente, naşteri cu risc, cauze socio-culturale.
           Se disting următoarele tipuri de handicap : motrice, locomotorii, psihomotorii, handicap de intelect, senzoriale, de comportament, de limbaj, asociate, polihandicap, bolnavi psihici.
           Sunt considerate handicapate fizic acele persoane care prezintă deficienţe fizice suficient de grave pentru a împiedica sau a face dificilă derularea normală a vieţii cotidiene. În general, când se vorbeşte de deficienţe fizice, se au în vedere infirmităţile motorii, dar pot fi incluse în această categorie şi deficienţele funcţiei cardio-respiratorii, care influenţeaza negative capacitatea fizică.
          În Clasificarea Internaţională a deficienţelor, incapacitătilor si handicapurilor, varianta experimentală adoptata de OMS, deficienţele scheletului si ale aparatului de susţinere sunt interpretate într-un sens larg, cu excluderea organelor interne ca reflectare a dispoziţiei corpului şi a părţilor sale vizibile, incluzând alterările mecanice şi funcţionale ale feţei, capului, gâtului, trunchiului şi membrelor, precum si lipsa totală sau parţială a membrelor
          Principalele deficienţe ale scheletului şi ale aparatului de susţinere, prezentate pe scurt sunt :
deficienţe ale feţei, capului, gâtului
deficienţe mecanice si motrice ale maxilarului – ocluzie, prognatism, timus (contracţie spastică involuntară a muşchilor mandibulei ce împiedica deschiderea gurii)
paralizie facială, mişcari involuntare ale feţei (ticuri, mişcări automate), mişcări anormale ale capului
deficienţe ale staticii si posturii : devierea coloanei vertebrale , mişcări involuntare a corpului, mişcări bizarre sau stereotip, cum ar fi balansarea sau legănarea
deficienţe ale staturii si corpolenţei : nanism, gigantism, obezitate
deficienţe mecanice si motrice ale membrelor superioare  : anchiloze, articulaţii instabile, dislocări şi inţepeniri cu reducerea sau pierderea mişcării
deficienţe mecanice si motrice ale membrelor inferioare, cauzate de lungimea inegală : luxaţii congenitale de şold, deficienţe ale genunchiului, gleznei, piciorului etc.
paralizie spastică a mai multor membre : paraplegii, tetraplegii
paralizie cu flascitatea membrelor
alterări ale axei membrelor : restul unui membru asemanator amputării ce se poate manifesta ca un defect de dezvoltare sau ca rezultat al intervenţiei chirurgicale.
O alta clasificare a deficiențelor fizice :
- deficiențe morfologice (de structură)
- deficiențe funcționale (de activitate)
1. Deficiențele morfologice
În cazul deficiențelor morfologice, sarcina dascalului este mai simpla, acesta trebuind doar să urmarească elevul și să faciliteze accesul lui la activitațile colectivului, să contribuie la integrarea sa normala în viața acestuia. În cazul deficiențelor funcționale care includ deficiențe ale aparatului neuromuscular, ale aparatelor anatomo-fiziologice și ale funcțiilor vitale, sarcinile dascalului sunt mai ample, deoarece aceste afecțiuni se repercuteaza negativ asupra imobilitații motorii și coordonarii psihomotorii a individului.
2. Deficiențele funcționale medii, accentuate și grave impun un program diferit, care să conțină măsuri medicale, psihopedagogice și sociale care să creeze cadrul de dezvoltare a potențialului restant.
Sunt considerate deficiențe funcționale medii, deficiențele posturale, de statică și coordonare unilaterală, în care forța, precizia, viteza mișcărilor sunt în permanență scăzute, precum și hiperchinezia, realizarea dificilă a gestualității, care, potrivit legii 53/1992 sunt asimilabile gradului III de invaliditate.
Deficiențele functionale accentuate sunt considerate acele deficiențe de statică și mers, în care individul se deplaseazî cu mare dificultate prin forța proprie, nesprijinit sau cu sprijin în baston sau cârje, deficiențe de manipulare bilaterala, cu imposibilitatea efectuarii eficiente a gestualității și care sunt asimilabile gradului II de invaliditate
Deficiențele funcționale grade sunt asimilabile gradului I de invaliditate, necesitând îngrijire și supraveghere permanentă, în această categorie fiind incluși subiecții nedeplasabili prin forța proprie, cu deficiențe de manipulatie totala și a caror mobilizare nu se poate face decât cu ajutorul unei alte persoane.

Un gând bun, un sfat adresat la nevoie are uneori un efect neașteptat de bun.O privire necondiționat pozitivă, înțelegere și căldura sunt trei elemente la îndemâna oricui, care pot ajuta la nevoie un prieten de familie, o cunoștință care se afla în impas. Un astfel de impas poate fi considerat şi aflarea veştii că in familie, în locul copilului sănătos, aşteptat şi mult dorit, s-a nascut un copil cu probleme. Un astfel de copil produce modificări care afecteaza atât echilibrul interior cât şi echilibrul exterior care vizează relaţia familie societate.
Ce facem atunci? Avem mai multe variante. Depinde de fiecare ce alegem, dar cred că cel mai important este sa fim alături şi să ascultăm. Apoi putem să îndrumam, să ajutam sau să consiliem.
Atitudinea părinţilor fată de copilul cu probleme oscilează în funcţie de urmatorii factori:
categoria socio-profesională;
relaţia conjugală dintre părinţi;
atitudinea părinţilor în faţa bolii;
experienţele trecute şi aspiraţiile viitoare ale membrilor familiei.
Indiferent de momentul când părintele este informat asupra stării de sănătate a copilului, se produc o serie de trăiri. Iata enumerate mai jos pe scurt aceste manifestari:
Reacţii similare reacţiilor de doliu.
Reacţii de negare a realităţii.
Perceperea realitaţii de factura realistă.
Atitudini de culpabilitate şi disperare.
Atitudini de imputare.
Reacţia fraţilor faţă de copilul bolnav.
Este de reţinut ideea că cel mai bine este că atunci când se face un anunţ de natura să aibă influenţe negative pe termen lung asupra unei familii, cel care dă vestea (medic, psiholog) să comunice ambilor părinţi acest anunt. De cele mai multe ori mama este cea care află prima vestea şi este prea socată de diagnostic. De multe ori nu-l întelege, ştie doar că copilul ei nu se simte bine, ori plânge des, ori nu este atent, ori este mai lent decât ceilalţi de vârsta lui. Cum ne simţim când primim o veste rea? Singuri şi trişti. Avem nevoie de cineva să ne fie alături? Da. Aşa este şi parintele, care se află în imposibilitatea de a vedea viitorul în roz, la care speră. Noi putem fi alături de el şi depinde de noi să schimbam lucrurile în bine. Să nu-l izolăm, tendinţa pe care o are, să-l ajutăm când ne solicita acest lucru, să nu fim egoisti, să nu insistăm prea mult cu curiozităţile noastre, să dorim sincer să-i fie bine.Lasând la o parte greşelile pe care le facem, tendinţa de a ignora uneori pe cei din jur, sau de a marginaliza pe alţii, pentru că mai târziu să criticăm societatea, uitând că noi facem parte din ea, ar fi bine să ţinem seamă de problemele celor din jur, fară a ni le însusi şi să încercam pe cât posibil să avem o atitudine de grija faţă de cel "cazut", aflat "în nevoie", indiferent de aparenţe, de comportament şi de statut social.


B. OBIECTIVELE PROIECTULUI :

1 Eliminarea oricărui tip de discriminare asupra copiilor cu handicap
2 Integrarea unui număr cât mai mare de copii cu handicap în sistemul de învătământ normal
3 Schimbarea atitudinii publice şi integrarea copiilor cu handicap în societate
4 Sensibilizarea populaţiei în vederea adopţiei copiilor cu handicap
5 Sensibilizarea în scopul strângerii de resurse financiare şi materiale pentru instiituţtii

                                   

    C. IPOTEZE


Acest proiect este realizat cu scopul de a informa si senzibiliza opinia publica cu privire la nevoile pe care copiii cu handicap fizic le au zilnic si de a impiedica , ca fenomenul discriminării in randul lor să ia amploare. De asemenea, trebuie să ţinem cont şi de efectele discriminării în viaţa acestor copii, atât pe termen scurt,cât şi pe termen lung.
Un alt punct de concentrare ar mai putea fi şi şansele pe care aceştia le au, la o viata normală, după terminarea formei de învăţământ la care iau parte, dar şi dacă sunt mulţumiţi de prestaţiile şi serviciile sociale oferite de catre stat.

        D. METODOLOGIE

            În elaborarea acestui proiect, a fost folosit chestionarul, aplicat unui numar de 25 de copii cu handicap fizic din Şcoala Specială “Constantin Păunescu” Iaşi cu scopul de a afla dacă aceştia se simt discriminaţi de ceilalti membri ai societăţii în care trăiesc, dacă statul se implică în rezolvarea problemelor lor, şi care consideră ei că ar fi motivele pentru care sunt discriminaţi.
            Chestionarul cuprinde 17 întrebări, din care 3 sunt de natură socială. Acesta cuprinde atât întrebări deschise, cât şi întrebări inchise.



5. GRUPUL ŢINTA


Grupul ţinta este format dintr-un număr de 25 de copii cu dizabilităţi, care aparţin din cadrul Şcolii Specială “Constantin Păunescu” Iaşi cu vârste cuprinse între 12-18 ani. Majoritatea copiilor cu disabilităţi asistaţi provin din medii defavorizate, dezorganizate sau din centre de plasament.

       

  Bugetul proiectului:

Cuprinde: Transportul 5 x 3.7 lei


                 Chestionare   25 X 3 X 10 bani

                 Imprimarea proiectului 6 lei

Total buget:  31,5 lei

8. ANALIZA CHESTIONARELOR

In urma aplicării chestionarelor grupului ţintă, adică unui numar de 25 de copii cu vârste curprinse între 12 si 18 ani, din Şcoala Specială “Constantin Păunescu” Iaşi  s-au stabilit urmatoarele rezultate  :
La ntrebarea nr. 1 „De ce tip de handicap suferiţi?”, marea majoritate, adică un număr de 21 de copii,  din grupul ţintă,  a raspuns că suferă de „a) handicap fizic” şi doar 4 dintre ei au raspuns cu  variantele „b) psihic” şi „c) alte tipuri”.
La întrebarea nr. 2 „În ce grad de handicap vă încadraţi”, 4 dintre respondenţi au ales varianta „a) grupa I”, 11 au ales varianta „b) grupa II” si 10 au ales varianta „c) grupa III” .
La a 3-a întrebare, „Care este,după părerea dumneavoastră, principala problemă cu care vă confruntaţi?”,  9 dintre respondenţi au ales varianta „a) atitudinea societăţii”, 4 au ales varianta „b) lipsa banilor” , 6 au ales varianta „c) lipsa posibilităţilor de terapie” şi 6 au ales varianta „d) inaccesibilitatea mediului”.
La întrebarea nr. 4. „Cine consideraţi că este principalul responsabil pentru rezolvarea problemelor dumneavoastră?”,  15 respondenţi au ales varianta „a) Guvernul”, 1 respondent a ales varianta „b) Fundaţiile/Asociaţiile”, 5 au ales varianta „c) Autorităţile locale”,  iar 4 au ales varianta „d) Comunitatea de care aparţineţi”.
La a 5-a întrebare, „ Credeşi că aveţi [...] decât/cu  un copil normal” 2 respondenţi au ales varianta „a) mai multe drepturi”, 11 au ales varianta „b) aceleaşi drepturi”  şi 12 au ales varianta „c) mai puţine drepturi”.
La întrebarea nr. 6, „Enumeraţi câteva dintre aceste drepturi” , 10 respondenţi au scris dreptul la educaţie, 12 au scris dreptul la sănătate, 8 au scris dreptul la o viaţa normala, 1 a scris dreptul la nume, 7 au scris dreptul la o familie, iar  3 au scris dreptul la asistenţă sociala.
La întrebarea nr. 7, „Mass-media din Romania se implică în promovarea drepturilor copiilor cu handicap? Daca nu,care consideraţi că sunt motivele,şi ce ar trebui să se facă pentru ca situaţia să se schimbe?”, 11 respondenţi au ales varianta „a) Da”, iar 14 au ales varianta „b) Nu”.  La motive, respondenţii au scris fie „Nu ştiu”, fie „Lipsa de interes”, iar la ceea ce ar trebui să se faca pentru ca situaţia să se schimbe, marea majoritatea a respondenţlor este de părere că tebuie să se facă mai multe campanii şi să se implice mai mult în viaţa acestor copii cu handicap.
La întrebarea8 „În ce măsură consideraţi că sunteţi integraţi în societate”, 16 respondenţi au ales varianta „b) În mică măsură”, iar 9 respondenţi au ales varianta „c) Nu ştiu”
La intrebarea nr. 9. „Considerati ca dupa terminarea studiilor veti avea aceleasi şanse de a va găsi un loc de muncă, ca o persoana fără handicap?”, 1 respondent a ales varianta „a) Da”, 15 respondenţi au ales varianta „b) Nu”, iar 8 respondenţi au ales varianta „c) Nu ştiu”
La intrebarea 10, „În ce măsură sunteţi mulţumit de prestaţiile sociale şi de calitatea serviciilor oferite persoanelor cu handicap?”, 4 respondenţi au ales varianta „b) Mulţumit/a”, 9 respondenţi au ales varianta „c) Foarte nemulţumit/ă”, iar 12 respondenţi au ales varianta „d) Nemulţumit/ă”.
La întrebarea nr. 11, „Credeţi că medicina actuală şi performanţă tratamentelor sunt capabile să ajute recuperarea cât mai bună sau totală a unui copil cu handicap?”. 10 respondenţi au ales varianta „a) Da”, 5 respondenţi au ales varianta „b) Nu”, iar 10 respondenţi au ales varianta „c) Nu ştiu”.
La întrebarea nr. 12, „Vă simţiţi discriminate,comparativ cu ceilalti membri ai societăţii?”.  18 respondenţi au ales varianta „a) Da”, 1 respondent a ales varianta „b) Nu”, iar 6 respondenţi au ales varianta „c) Nu ştiu”.
La întrebarea 13, „Daca „DA”, in ce momente vă simţiţi discriminaţi şi care considerţti că sunt motivele”,  4 respondenţi au scris că moment când se află pe strada, 2 respondenţi au scris când se află in locuri publice, 2 respondenţi când se află in autobuz, 7 respondenţi au scris tot timpul/mereu, iar 2 respondenţi au scris când se află în diferite insituţii. De asemenea, principalul motiv al discriminării, in viziunea grupul ţintă, este răutatea oamenilor, urmat de neînţelegerea lor, de nepăsare sau indiferenţă.  6 dintre respondenţi au scris „Nu ştiu” la motive.
La întrebarea nr. 14, „Ce măsuri credeţi că ar trebui luate pentru ca discriminarea persoanelor cu handicap să nu mai ia amploare?”, 8 respondeni au ales varianta „a) Campanii de informare”, 10 respondenţi au ales varianta „b) Campanii de sensibilizare”, iar 7 au ales varianta „c) Nu ştiu”.
La întrebarea 15, „Ce vârstă aveţi?”, 3 respondenţi au ales varianta „a)10-12 ani”, 12 respondenţi au ales varianta „b) 12-16 ani”, iar 10 respondenţi au ales varianta „c) 16-18 ani”.
La întrebarea nr. 16., „Ce sex aveţi?”, 14 respondenţi au ales varianta „a) Masculin”, iar 11 respondenţi au ales varianta „b) Feminin”
La ultima întrebare, „Din ce mediu proveniţi?", 8 respondenţi au ales varianta „a) Rural”, iar 17 respondenţi au ales varianta „b) Urban”.
În concluzie,  majoritatea respondenţilor suferă de handicap fizic de grad II, consideră că principală problema a lor este atitudinea societăţii vis-a-vis de ei şi de problemele lor (figura 1) ,iar pricipalul responsabil pentru rezolvarea problemelor lor este Guvernul.
Din drepturile care le-au scris, rezultă faptul ca marea majoritate a respondenţilor e constientă de principalele drepturi pe care orice om le are, şi că işi doresc cu disperare să fie consideraţi persoane normale, in ciuda handicapului de care suferă. În acelaşi timp, aceştia consideră că le sunt incălcate şi că au mai puţine drepturi  fată de copiii care nu suferă de nici un tip de handicap, aşa cum rezultă din figura 2.
De asemenea, majoritatea grupului ţintă consideră că mass-media din Romania nu se implică în promovarea drepturilor lor, şi a celor ca ei, din motive precum lipsa de interes. Ca măsuri, aceştia consideră că ar trebui să se implice mai mult şi să realizeze mai multe campanii, atât de informare, cât şi de sensibilizare a publicului.
În ceea ce priveşte integrarea în societate, marea majoritate a respondenţilor consideră că persoanele cu handicap nu fac parte din societate, sau cel puţin nu sunt integrate ca o persoana normala (figura 3). Ca exemplu, intrebaţi dacă consideră că au aceleaşi şanse la găsirea unui loc de muncă după terminarea studiilor, respondenţii au răspuns cu „Nu”, fapt ce întăreşte afirmaţia că oamenii cu handicap sunt incluţi în mică măsură în societate, unde discriminarea este, din nefericire, în crestere.Prestaţiile şi serviciile sociale adresate persoanelor cu handicap sunt nesatisfacatoare, respondenţii fiind nemultumiţi de calitatea acestora. (figura 4)
Din aplicarea chestionarelor, s-a ajuns la concluzia că majoritatea respondenţilor  se simt discriminaţi tot timpul de restul persoanelor din societate (figura 5 ), principalul motiv fiind răutatea oamenilor.Pentru ca fenomenul discriminării persoanelor cu handicap să nu mai ia amploare, respondenţii sunt de parere că trebuie să se realizeze mai multe campanii de sensibilizare a populaţiei (figura 6)
Chestionarele au fost aplicate unui numar de 25 de copii cu handicap, marea majoritate fiind formată din băieţi cu vârste cuprinse intre 12-16 ani, ce provin din mediul urban.

 
9. CONCLUZII

            În ciuda faptului că sunt doar nişte copii, şi pe lângă problemele pe care deja le au, aceşti copii cu handicap trebuie să se mai “lupte” zilnic şi cu privirile şi răutatea populaţiei.
            Când sunt văzuţi pe stradă, oamenii ori îi ignoră, când aceşti copii, de exemplu, se chinuie să traverseze singuri strada, ori sunt priviţi cu milă, dar nimeni nu încearcă să-i ajute in vreun fel. Li se neagă dreptul la educaţie, deoarece directorii şcolilor normale nu vor să-şi asume responsabilitatea  de a-i ajuta, Guvernul nu se implică aproape deloc pentru a le schimba viaţa, doar le oferă o sumă extrem de mică, cu care trebuie să se descurce singuri. Mulţi dintre aceşti copii  sunt lasaţi de mici în centre de plasament,din cauza handicapului pe care-l au, şi până la vârsta maturităţii, se plimbă dintr-unul în altul, fără a şti ce înseamnă o familie, o casă, o viaţă normală de copil.
            Sperăm că şi Guvernul să încerce să se implice mai mult în viaţa acestor copii, pentru că au nevoie de ajutorul nostru.





            “Există un mod de a întelege oamenii, anume a nu ne grabi să-i judecăm, ci de a trăi in preajma lor, a-i lăsa să se explica, să se dezvaluie zi de zi şi să se zugravească pe ei inşişi în noi”
                                                                                 Charles Sainte Beuve




 PUBLICAT DE: Damian Lavinia-Maria si Moglan Corina-Alexandra

Campania:"Discriminarea femeilor la locul de munca"

Introducere

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

             Am ales aceasta tema deoarece pentru majoritatea femeilor, locul de munca reprezinta inca o lume a  barbatilor .Multe femei sustin ca promovarile  sunt dinainte adjudecate de catre barbati. Exista nenumarate femei ce au fost victime ale unei experiente de  tip sexist la locul de munca ,in timp ce barbatii considera ca discriminarea nu reprezinta deloc o problema.

           De multe ori o astfel de problema este minimalizata chiar de femei care nu au puterea necesara sa depuna o plangere sau sa vorbeasca cu angajatorul atunci cand sunt victimele unor astfel de comportamente .Femeilor le este frica sa nu fie ridiculizate sau sa nu lase o impresie negativa in fata superiorilor.

            Se spune adesea :” Femeile au ales sa stea acasa” sau “ femeile nu au votat femei pe listele de candidati “ sau “ femeile cresc copiii care urmeaza sa fie barbati”.Atat femeile cat si barbatii privesc si percep lumea prin prisma unor scheme de  gandire mostenite care dau expresie relatiilor de putere de  gen existente la un moment dat.

                              Femeile intampina pe piata muncii mai multe dificultati decat barbatii.

            Deşi, societatea informationala ofera mai multe oportunitati de incadrare a femeilor in diverse activitati ca rezultat al „intelectualizarii” muncii, putem constata cu usurinta ca acestea intampina suficiente dificultati pe piata muncii. In mare parte, acestea sunt legate de: cautarea unui loc de munca, programele de munca rigide, salarizare etc. In afara de aceasta, influenta diferitor factori de ordin intern si extern,cum ar fi: globalizarea, imbatranirea populaţiei, migrarea, echilibrul dintre activitatea profesionala si viata de familie, educatia pe tot parcursul vietii, securitatea si sanatatea la locul de munca etc., au implicatii, directe sau indirecte, asupra ocuparii fortei de munca feminine.  O alta dificultate cu care se confrunta femeile pe piata muncii tine de tratarea cu inferioritate a femeilor. Exista foarte multe cazuri cand femeia este tratata cu inferioritate pe piata muncii si nu este pusa in conditii echitabile cu barbatii. Aceasta este determinat de caracterul patriarhal al societatii si al mentalitatii ca locul femeii este la cratita iar barbatul este superior. Drept consecinta  insasi femeia crede ca feminitatea inseamna doar conditia de sotie si mama.

OBIECTIVELE CAMPANIEI

1.Crearea  unei imagini  pozitive  a femeilor cu varsta cuprinsa intre 45-50,din Focsani,  pe piaţa muncii  prin evidenţierea calităţilor deosebite ale acestora;

2.Combaterea stereotipurilor negative cu care sunt tratate femeile cu varsta cuprinsa intre 45-50 de ani ,din  Focsani, pe piaţa muncii prin implicarea mai activă a organizaţiilor non guvernamentale.

Ipotezele campaniei

1.Nivelul evidentierii calitatilor femeilor cu varsta cuprinsa intre 45 -50 de ani, din Focsani, este mai scazut decat cel din randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 25-30 de ani;

2.Cu cat sunt combatute mai mult stereotipurile negative cu care sunt tratate femeile cu varsta cuprinsa intre 45-50 de ani ,din Focsani,cu atat ele  vor fi implicate mai activ pe piata muncii.

GRUPUL TINTA

Am ales ca grup tinta femeile cu varsta cuprinsa intre 45-50 de ani din Focsani.

Metodologia

Am aplicat 20 de chestionare in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 45-50 de ani , in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectiei Copilului Focsani.






                                             Publicat de:Cristescu Cristina, Tirila Alexandra si Donisa Petronela

CAMPANIE" Avortul In Randul Adolescentelor"

 In cadrul Campanie am realizat si un filmulet semnificativ temei alese.

PUBLICAT DE:Ungureanu Valentina,Tanaselea Teodora-Elena si Poenaru Roxana

Campanie "Avortul In Randul Adolescentelor"

MOTTO: 

“ FIECARE COPIL AR TREBUI SA FIE DORIT “

 

Introducere:

Am ales aceasta tema, deoarece avortul se practica de foarte mult timp si reprezinta un fenomen atat la noi in tara cat si in strainatate. Efectul acestuia se resimte in primul rand in rata scazuta a natalitatii. Romania este o tara cu o rata deosebit de mare a avorturilor de aproximativ 75% din numarul total de sarcini, ocupand primul loc in Europa din acest punct de vedere. In general se afirma ca principala cauza pentru aceasta situatie este recensiunea economica, lipsa posibilitatilor materiale pentru cresterea unui copil etc. Cu toate acestea avortul nu poate ramane o solutie pentru femeile aflate in criza emotionala datorita sarcinii nedorite, date fiind numeroasele sale efecte secundare atat in plan fizic, psihoindivual si social.   

In consecinta, avortul este un fenomen ce devine tot mai ingrijorator, atat prin frecventa cat si prin multitudinea efectelor negative pe care le aduce. Totusi recurgerea la aceasta practica reprezinta o alegere pe care o femeie o face din diferite motive. In acest caz devine foarte importanta determinarea factorilor favorizanti ai avortului, care sunt in relatie cu aceasta decizie luata de femeie, cat si scoaterea in evidenta a consecintelor negative pe care le produce avortul.

Prin proiectul “Pentru viata” se urmareste realizarea unei campanii de informare-educare-constientizare privind riscurile unui avort,ce are drept scop informarea tinerelor din jud. Iasi si promovarea dreptului la viata.

Proiectul este destinat,in special,tinerelor insarcinate cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani cu risc de avort. Se urmareste constientizarea tinerelor cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani,insarcinate,asupra riscurilor unui avort,printr-o serie de activitati cum ar fi:informarea acesteia prin intermediul unor casete video si a Campaniei, consilierea tinerei.

. Avortul in randul adolescentelor constituie un fenomen destul de vast , in care problemele cu care ele se confrunta sunt numeroase. Problemele sunt atat in plan psihic( stabilitatea emotionala), in plan social( rusinea cu care se confrunta in comunitate, familia expusa la aceasta rusine si valorile morale se pierd odata cu aflarea acestui lucru), adolescentele au probleme si pe plan educational, deoarece sunt privite mai diferit de cadrele didactice, cu riscul de a fi in primul rand judecate de cei din jur, iar  mai apoi ajutate.

Obiectivele si Ipotezele cercetarii:

Obiectivele cercetarii:

•   Promovarea dreptului la viata; 

•   Constientizarea tinerelor cu varsta curpinsa intre 14-17 ani, insarcinate, asupra riscurilor unui avort;

•   (Re)integrarea familiala a tinerelor cu varsta curpinsa intre 14-17 ani, insarcinate, cu risc de avort;

•   (Re)integrarea sociala a tinerelor, insarcinate cu risc de avort;

•   Cunoasterea complicatiilor ce por interveni in sanatatea personala si consecintele sociale.

 Ipotezele cercetarii

Pornind de la definirea problemei de cercetat putem formula o serie de ipoteze cu privire la aspectele ce urmeaza a fi cercetate. Statisticile arata ca adolescentele, cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani, sunt cele mai supuse riscului de a face avort. Campania este  necesara intrucat avorturile in randul adolescentelor, cu varsta curpinsa intre 14-17 ani, a crescut si acest lucru se datoreaza, in general, din cauza lipsei de informare. Datorita acestui fapt proiectul propune o Campanie de Informare- Educare- Constientizare asupra riscurilor unui avort. Un drept fundamental al drepturilor omului este “dreptul la viata” si din acest motiv trebuie sa luptam pentru ca acest drept sa nu fie incalcat. Nu trebuie sa dispara principiul mostenitde la strabuni si anume de a ocroti copilul si oamenii slabi. De aceea, daca “fenomenul” ( avortul in randul adolescentelor cu varsta curprinsa intre 14-17 ani ) nu este tinut sub control, apar si alte consecinte, cum ar fi abandonul scolar, izolarea, marginalizare si cresterea problemelor de sanatate in randul tinerelor.

Grupul tinta

Grupul tinta al proiectului va fi  reprezentat de adolescente cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani , dar si de populatia generala. Mesajul dezvoltat va fi promovat  prin intermediul unei campanii, realizata la nivelul judetului Iasi, atata in mediul urban cat si in cel rural.

Vor beneficia de serviciile oferite in cadrul campaniei, adolescentele cu varsta curpinsa intre 14-17 ani care din diferite motive , nu pot pastra copilul si s-au gandit sa aleaga avortul.Informatiile despre serviciile oferite vor furnizate printr-o Campanie de Informare –Educare - Constientizare asupra riscurilor unui avort in judetul Iasi.

Motivele care au stat la baza alegerii acestui grup tinta sunt statisticele care arata ca adolescentele cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani sunt cele mai supuse riscului de a face avort, intrucat sunt la o varsta dificila in care principala lor preocupare este scoala. Ele prefera sa continue studiile si sa-si formeze o cariera, iar o sarcina nedorita le-ar sta in cale.

Tinerele cu varsta cuprinsa intre 14-17 ani nu poseda destule informatii privind o sarcina.Adolescentele nu pot sa-si ingrijeasca singure copilul si nu au conditii pentru ca acesta sa se dezvolte, si din acest motiv opteaza pentru avort. Printre numeroasele motive pentru care avortul este prezent la o varsta atat de frageda, adolescentele se mai lovesc si de “zidurile” societatii in care traim. Asa cum am expus si mai sus, adolescentele care au apelat la avort, la aflarea acestui lucru sunt discriminate din toate punctele de vedere, iar noi ca societate nu facem nimic pentru a ajuta aceste fiinte ci primul lucru care il facem e sa judecam, in loc sa ne intrebam, “ De ce ?”.

Tinerele sunt la varsta la care se lasa influentate de ceilalti si nu au capacitatea de a decide singure intr-o astfel de problema. Nu cunosc riscurile si nici consecintele care por aparea in urma unui avort, altfel spus, nu stiu ce implica un avort. Nu primesc sprijin de acasa sau nu vor ca parintii lor sa afle despre problema lor, nu primesc spijin nici din sfera educationala, tot ceea ce primesc sunt discriminari, fie ele directe sau indirecte.

Importanta desfasurarii acestei campanii pentru grupul tinta se doreste a avea un impact asupra adolescentelor si asupra intregii populatii. Tinerii ieseni vor avea, cu ocazia acestei campanii sansa de a se informa in privinta dreptului omului, a metodelor de contraceptie si a riscurilor unui avort.

 

Metodologia abordata

  

Ca metodologie am folosit ghidul de interviu, pe care l-am aplicat in doua unitati de invatamant. Interviul s-a desfasurat in grup la orele de dirigentie, la cerinta dirigintelui, unde s-a discutat despre aceasta problema cu care se confrunta adolescentele, dar si individual selectand un numar de 10 eleve, din ambele unitati scolare pentru a raspunde la cateva intrebari in ceea ce priveste avortul in randul adolescentelor.

 

Interpretarea datelor

Din analiza interviurilor efectuate reiese faptul ca tinerele adolescente sunt partial informate in ceea ce priveste avortul si riscurile aferente.Majoritatea tinerelor spera sa nu fie puse vreodata in fata unei asemenea situatii, precum cea a avortului.

Conform informatiilor extrase din interviuri, legatura parinte-copil nu este una deosebit de stransa, prima persoana la care ar apela o fata intr-un caz de sarcina ar fi prietenii apropiati. Deasemenea se pare ca fetele  pun  pret pe moralitate si dreptul la viata.

Tot in cadrul interviurilor am mai intalnit si fete care au raspuns mai restrictiv la intrebari, nedorind sa dea prea multe informatii, iar daca ar fi vreodata puse in situatia de a face avort ele nu ar sta sa se gandeasca de doua ori inainte de a face acest lucru, pentru ca inainte de toate e viata lor in joc si viitorul.

Din interviuri am observat ca se doreste foarte mult implicarea societatii in problemele adolescentilor din ziua de azi, deoarece ei sustin ca aceasta neimplicare , nepasare a mediului in care traiesc duc  la probleme si mai grave si la dezvoltarea unor probleme sociale cu care greu lupti atunci cand ele au luat amploare.

Concluzii

Avortul trebuie privit ca o ultima solutie, viabila doar in cazul in care viata persoanei insarcinate este in pericol.Campaniile de educare, informare si constientizare chiar daca au un impact moderat ele trebuie sa continue pentru ca rezultate sa fie pe timp lung. Se anticipeaza ca dupa aceasta campanie numarul de avorturi va mai scadea, sau cel putin tinerele vor avea cunostinta de cauza, vor fi informate asupra a ceea ce urmeaza dupa avort.

 

PUBLICAT DE: Ungureanu Valentina,Tanaselea Teodora-Elena si Poenaru Roxana

           

  

Campanie : Discriminarea tinerilor cu handicap la locul de muncă

Motto:

„Cum ar fi să fii TU în locul meu?”

1. Argument

        Motivul pentru care am ales această temă este faptul că, persoanele cu handicap aflate la vârsta specifică ocupării unui loc de muncă sunt, de obicei, marginalizate de societate, fiind astfel incapabile să-și găsească un loc de muncă, datorită dizabilităților. 

2. Obiectivele campaniei

1. Sensibilizarea opiniei publice din municipiul Iași cu privire la gradul de discriminare și marginalizare a persoanelor cu handicap la locul de muncă, pe perioada de desfășurare a campaniei.

2. Informarea cu privire la drepturile și obligațiile în privința ocupării  unui loc de muncă a 10 de tineri cu dizabilități aflați în evidența Centrului Social-Educativ pentru Persoane cu Dizabilități Galata, pe perioada desfășurării campaniei.

3. Ipoteze

          Această campanie urmărește gradul de discriminare a persoanelor cu handicap la locul de muncă, șansele pe care aceștia le au la o viață normală, la un loc de muncă după terminarea formei de învățământ la care iau parte, dacă sunt mulțumiți de serviciile oferite de stat, dar și sensibilizarea opiniei publice.

4. Metodologie

            În elaborarea acestei campanii, au fost folosite ca metode de cercetare atât chestionarul, cât și interviul. 

5. Grupul țintă

Grupul țintă este format dintr-un număr de 10 tineri cu dizabilități, aflați la vârsta specifică pentru ocuparea unui loc de muncă (19-25 ani), aflați în evidența Centrului Social-Educativ pentru Persoane cu Dizabilități Galata.

6. Servicii oferite tinerilor cu handicap

• Persoanele cu dizabilități vor avea acces la servicii sociale de calitate evitându-se izolarea prin îngrijirea acestora de către membrii de familie;
• Participarea la activitățile de socializare și recuperare din cadrul centrului de zi va favoriza limitarea fenomenului de excluziune socială în rândul beneficiarilor;
• Serviciile de dezvoltare a deprinderilor de viață independentă și a competențelor profesionale favorizează și facilitează integrarea socială a persoanelor cu dizabilități. 

7. Analiza chestionarelor

       În concluzie,  putem afirma că aproximativ 72% dintre companii/instituții au în componență cel puțin o persoană cu dizabilități.

De asemenea, conform respondenților, putem constata faptul că majoritatea angajaților cu dizabilități își desfășoară activitățile eficient, iar gradul de handicap nu reprezintă un impediment în îndeplinirea sarcinilor.

8.Concluzii

Potrivit cercetării întreprinse, cea mai mare parte din persoanele intervievate au declarat că au fost discriminate la locul de muncă sau în cadrul unor interviuri pentru obținerea unui loc de muncă.

Sperăm că după această campanie de informare și sensibilizare a opiniei publice, tinerii cu dizabilități să nu mai fie marginalizați pe piața forței de muncă, iar autoritățile să-și concretizeze eforturile pentru a-i ajuta.

Publicat de Done Alexandra și Cojocar Adelina

Reclame împotriva discriminării

Publicat de Cojocar Adelina

Femeile discriminate la locul de muncă?

Se poate întâmpla ca la un moment dat, orice femeie să se simtă mai mult sau mai puțin discriminată la locul de muncă, doar din cauză că este pur și simplu femeie. De obicei, discriminarea împotriva femeilor începe de la glume nepotrivite, impresii necuvenite, diferențele de salariu, propuneri indecente, putându-se ajunge, de multe ori, la hărțuire sexuală.


Motivele pentru care o femeie este discriminată la locul de muncă? Sunt numeroase, noi enumerăm 3 dintre ele:

1. Angajatorul poate considera  femeia ca fiind inferioară unui bărbat din punct de vedere al eficienței, al inteligenței sau al rapidității. De aceea, se poate întâmpla ca respectivul angajator să prefere să își formeze o echipa exclusiv masculină.

2. Unele domenii sunt considerate a fi destinate în special bărbaților. Spre exemplu serviciul militar, poliția, munca grea, funcții de conducere și altele. Însă femeile au început încet, încet să pătrundă și în astfel de medii și domenii, astfel încât se încearcă o uniformizare a prezenței sexelor în majoritatea domeniilor. Totuși, într-o echipa preponderent masculină, femeile, minoritare fiind, vor întâmpina anumite dificultăți.

3. Femeia este constrânsă de multe ori de maternitate în ceea ce privește locul de muncă. Deși este ilegal, încă mai există firme care concediază angajatele în momentul în care sunt însărcinate.

Articolul 59, aliniatul c din Codul Muncii precizează ca este interzisă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în masura în care angajatorul a luat cunoștinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

Mai mult, protecția maternității la locul de muncă este legiferată prin Ordonanța de Guvern 96/2003.

Potrivit acestui act normativ, orice tratament cu tentă discriminatorie, legat de sarcină sau de concediul de maternitate, constituie o ilegalitate în sensul legii.

De aceea, este interzis ca la angajare să i se solicite unei candidate să prezinte un test de graviditate sau să semneze un angajament că nu va rămâne însărcinată sau că nu va naște pe durata de valabilitate a contractului individual de muncă.

Pentru eliminarea discriminării, legiferarea constă în Legea nr. 202/ 2002, modificată și completată de Ordonanța nr. 84/ 2004, care are drept scop asigurarea egalității de drepturi dintre femei și bărbăți.

Problema deja existentă este însă înrăutățită tocmai de victime. Astfel, femeile preferă să tacă și să nu semnaleze nici un fel de abuz în momentul în care se simt și sunt discriminate într-un mod sau altul. Teama de a nu fi concediate, de a nu mai fi plătite, de a avea probleme mai târziu în cariera și viața personală sau de a fi privite altfel le condamnă la tacere.

Mai mult, femeile nu au încredere în aplicarea legii. Într-adevăr, există firme cu circuit închis, care își închipuie că își pot stabili propriile reguli. Însă, atât timp cât lucrezi cu actele în regulă și depui o plângere referitoare la o anumită manifestare a discriminării, autoritățile vor interveni și vor reglementa situația.

Așa că, în momentul în care ești supusă unui tratament discriminatoriu pentru simplul fapt că ești femeie, nu sta pe gânduri și nu face compromisuri. Adresează-te cu o plângere sau sesizare Inspecției Muncii sau Consiliului Național Antidiscriminare.
În momentul în care cel acuzat va fi adus în instanță, el risca amenzi de până la 15.000 de lei sau chiar închisoare. Așa că renunță la tăcere sau la "soluția" numită demisie. Lucrurile se pot rezolva și în favoarea ta, mai ales că tu nu ai nici o vină pentru toate cele întâmplate. 

Postat de Cojocar Adelina

Discriminare, Rasism, Adolf Hitler

      Discriminarea, oricare situație prin care   un grup sau o singură persoană este tratată diferit de ceilalți, de obicei   din cauză  că  aceștia  fac  parte dintr-un grup social sau categorie distinctă.  Aceste  categorii   pot  fi   religia,  sexul ,  vârsta    sau     handicapurile.   Discriminarea   poate  fi  văzută  ca  favorabilă    sau nefavorabilă. Cu toate acestea, în limbajul modern, 'discriminarea' este considerată de obicei nefavorabilă.

I. Rasismul
Una dintre cele mai dure forme   de  discriminare  (în  special în  Statele Unite) este îndreptată direct către grupurile de rasă diferită. Constituția Statelor  Unite includea legalitatea sclaviei, aceasta fiind cea mai înaltă formă  de  discriminare.   Odată   cu Proclamația de Eliberare  și  cu  alte  proclamații  care  au  urmat  Războiului  Civil American,     a fost schimbat statutul  legal  al  Afro-Americanilor. Una  dintre  cele mai importante decizii luate este adoptarea unei legi neconstituționale de a interzice discriminarea de rasă. Din cauza absenței unui  număr  suficient  de  mare  de  legi , discriminarea față de americanii negri a devenit posibilă.

Practica discriminării a rămas fără nici un adversar, până în 1941, când Președintele Franklin D. Roosevelt a dat un ordin pentru  a  interzice   discriminarea în angajament. Statele au început să facă legi împotriva discriminării în 1945. Până în 1964, cand Actul Drepturilor Civile a înlocuit în mare parte   legile  statului ,  25 de state au interzis în mod legal  discriminările în  angajament  și  alte  31  aveau   legi împotriva discriminării în public.

La nivel național, o lovitură majoră împotriva discriminării a fost decizia Curții Supreme în mai 1954, în care separarea intenționată a copiilor negri de ceilalți studenți în școlile publice a fost declarată ca o violare al Amendamentului al 14-lea din Constituție. Din cauza opoziției foarte puternice, Congresul a trebuit să facă apel la Actul Drepturilor Civile din 1957, dar numai dreptul de a vota a fost adresat în mod specific. Actul Drepturilor Civile din 1964 a interzis rasismul în majoritatea hotelelor, restaurantelor și altor facilități publice. 

Americanii Asiatici au suferit și ei, la rândul lor, discriminarea. Cea mai evidentă actiune de genul acesta este evacuarea forțată a Americanilor Japonezi de pe coasta de Vest pe durata celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) -- un eveniment susținut de Curtea Suprema în 1944 dar respins de Congres cu mulți ani mai târziu.

II. Discriminarea față de femei

Femeile americane au fost victimele discriminării pe tot parcursul istoriei. Ele erau discriminate prin vot, angajament, și alte drepturi civile. În 1960, femeile au format o organizație pentru drepturi egale cu ale bărbaților. Ele au format Organizația Națională  pentru  Femei  și  alte  grupuri care   cereau  egalitate  în  educație , angajament și guvernare. Un rezultat al Actului Drepturilor Civile, femeile au avut niște câștiguri împotriva discriminărilor de angajament. În 1972, Congresul a creat Amendamentul pentru Drepturi  Egale (ADE)  pentru  Constituție.  ADE-ul  a  fost creat pentru a elimina orice urmă de discriminare legală împotriva femeilor. Deoarece doar 35 din cele 38 de state necesare au votat acest amendament, nu s-au putut aduna destule voturi pentru a pune în aplicare planul. Cu toate că acest lucru a fost o înfrângere  pentru  mișcarea  feministă ,  lucrând  pentru ADE a  creat  o conducere de femei politicieni foarte dezvoltată.

Adolf Hitler (1889-1945), politician German, lider militar și unul dintre dictatorii cei mai puternici ai secolului XX  a covertit Germania într-o societate complet militarizată și a lansat Al Doilea Război Mondial în 1939. A creat din Anti-Semitism bazele propagănzii sale. A sperat să cucerească întreaga lume, iar pentru o perioada de timp a dominat aproape întreaga Europă și o parte din Africa de Nord. A pus la punct măsuri de sterilizare și eutanasie pentru a-i susține ideile de puritatea rasei Germane și a cauzat măcelul a milioane de evrei, oameni slavi, rromi, și mulți alții, pe toți aceștia considerându-i inferiori.

 Hitler a lăsat Germania și o mare parte din Europa în ruine. Peste 60 milioane de persoane au murit în al Doilea Razboi Mondial, iar alte zeci de milioane și-au pierdut casele și sănătatea.
 

Postat de Ungureanu Valentina